Sunt doar un om...
(Marieta Coman)


Sunt doar un om
ce-aşteaptă o zi senină
pe-o pajişte a vieţii...
Sunt doar un om
ce-aşteaptă ca să vină
un soare-n fiecare dimineaţă.
Sunt doar un om,
pe frunte-mi scrie ,,efemer"
deşi eu cred că-s un mister...
Sunt doar un om.
Ieri mai credeam că sunt
ceva mai mult şi... mult mai important.
Sunt doar un om
prins în eternitatea lui închipuită
care credea, cândva, că n-are limită.
Sunt doar un om !
Ce scriu acum, se pierde în cenuşă
la focul ars in inimă.
Sunt doar un om
e prea puţin sau este totuşi mult?
Depinde cât de arogant mă simt...
Sunt doar un om
ce azi păşesc zburdând
și mâine calc împiedicând.
Sunt doar un om!
Între pământ şi cer,
mă rătăcesc, acolo, undeva, stingher...
Sunt doar un om,
prins între semne de întrebare
și fericit dacă răspunsuri are.
Sunt doar un om!
Degeaba m-amăgeam cândva
că-n mine zace chiar Eternitatea...