Protosinghelul Varlaam Barancescu s-a născut pe data de 29 ianuarie 1808, în comuna Cotiugeni, județul Hotin și stăpânit de duhul nestatorniciei, acesta și-a petrecut viața prin mai multe mănăstiri din țară. Însă această perigrinare a fost generată atât de firea lui aparte (C. Erbiceanu, care l-a cunoscut în ultimii ani ai vieții, îl caracteriza ca „om curios și extravagant”), cât și de faptul că nu a putut fi înțeles de conviețuitorii mănăstirilor, iar preocuparea de compozitor în loc să-i fie apreciată, i-a atras invidie și ură. Protos. Chril Arvinte deținea informații de la Ioan Popescu-Pasărea, despre felul cum era privit de monahii de la Mănăstirea Ghighiu, din cauza preocupării sale muzicale.
În anul 1836 are loc tunderea sa în monahism pe seama Mănăstirii Sinaia, fiind urmată, probabil în același an, de înscrierea la cursurile Seminarului din Buzău (care ia ființă chiar în acel an), cursuri pe care le urmează împreună cu ierodiaconul Iosif Naniescu, viitorul mitropolit al Moldovei, avându-l profesor de muzică pe Matache Cântărețul.
Între anii 1839-1849, Varlaam a fost angajat cântăreț la biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului și profesor de muzică bisericească la școala ce funcționa pe lângă biserică.
În anul 1851 este adus la Buzău, de episcopul Filotei, unde i se oferă rangul de „Protosinghel al Sfintei Episcopii”, stând aici până în 1853.
În 1855 îl găsim pe Varlaam la mănăstirea Neamț, numit inspector al închisorilor din Moldova, și apoi, între 1857-1859, îl întâlnim la mănăstirea Bogdana. Între anii 1862-1863 se întoarce la mănăstirea de metanie Sinaia, iar între anii 1864-1869 era închinoviat la mănăstirea Ghighiu. În 1871 îl găsim la schitul Brezoiu, iar din 1872, până când își dă obștescul sfârșit, peste 20 de ani, rămâne în mănăstirea Ciolanu, unde moare pe data de 12 ianuarie 1894.
În ceea ce privește perioada în care a fost la biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, amintim că a fost profesorul de cântări al lui George Ucenescu, elevul și continuatorul, pe terenul folcloristic, al lui Anton Pann. Tot din această perioadă ni s-au păstrat o parte din corespondențele cu mitropolitul Iosif Naniescu. Prietenia celor doi se legase atât prin faptul că erau originari din același ținut, dar și pentru faptul că au trăit împreună la Buzău o perioadă.
Preocuparea de a compune, de a traduce și de a prelucra muzică bisericească devine dominantă în activitatea lui Varlaam Protosinghelul, preocupare pe care nu a abandonat-o niciodată, chiar dacă era solicitat și în cu totul alte domenii.
Acesta a fost un adept convins al curentului vremii, fiind conștient de necesitatea procesului de românire a cântărilor bisericești, atât în ceea ce privea textul, cât și muzica. De aceea firea sa iscoditoare, poetică, instabilă și cu extravaganța de care am pomenit, l-a făcut ca de multe ori să evadeze din stilul tradițional bisericesc. Dorința lui fierbinte și conștientă era aceea de a adapta muzica bisericească la cerințele vremurilor moderne în care era angrenat cu toată ființa.
Compozițiile lui Varlaam Barancescu sunt socotite a fi o îmbinare dintre „psaltichie tradițională cu romantism modern”. Ele se caracterizează printr-un ambitus extins, formule ritmice tradiționale, observându-se o preferință pentru digorgoane și trigorgoane.
Compozițiile sale acoperă o paletă destul de largă din repertoriul bisericesc, predominante fiind Heruvicele și Axioanele duminicale.
Bibliografie: 1. Glasul Bisericii, Anul XVII, 5 Mai, Pr. Gabriel Cocora-Protosinghelul Varlaam, contribuții la istoria muzicii bisericești, p. 457.
2. Bogdan Moise-Cultura muzicală românească de tradiție bizantină, zona Buzău-Vrancea, secolul al XIX-lea, p. 117.
Partitura poate fi descărcată de pe acest link: https://drive.google.com/drive/u/1/my...